În general, se spune despre fotografie că înfățișează în mod realist realitatea. Dar există și un mod diferit de înfățișare a realității, unul psihologic, filozofic și artistic, nestingherit de rațiune și bazat pe o bogată imaginație care duce la interpretări ale lumii extinse dincolo percepțiile noastre obișnuite, rezultatul fiind o fotografie suprarealistă, Neobișnuită, ilogică, irațională, ciudată, visătoare sau halucinantă.
Pentru mine fotografia suprarealistă este o fotografie simbolică, care combină o reprezentare realistă a obiectelor cu o imaginație fantastică, dincolo de pragul raționalului, pentru a explora din perspectivă freudiană misterele subconștientului și a manipula astfel granița dintre realitate și fantezie, arătând lucruri nefamiliare, imposibile în viața de zi cu zi. O metaforă, o sugestie, o suspendare a realității prin evitarea descrierii concrete a lucrurilor din lumea vizibilă. Prin fotografie îmi ofer mie li celuilalt o evadare din lumea reală într-o realitate a viselor și a coșmarurilor noastre, a dorințelor și a fricilor noastre, o evadare din prezentul concret, cotidian în ambiguitatea trecutului și viitorului deopotrivă.
Tema proiectului meu masteral la UNARTE București a fost „Suprarealismul cotidian – o abordare suprarealistă a realității prin intermediul imaginii fotografice - fața imaginară a realității cotidiene”. În cadrul acestui proiectul mi-am propun revizitarea suprarealismului într-un mod novator, aducând o nouă perspectivă asupra fotografiei, prin propunerea unei grile de lectură suprarealistă a realității de zi cu zi. In acest demers, am plecat de la ipoteza că imaginile suprarealiste aparțin realității, depinde doar de mintea/subconștientul nostru cum le percepem și le decodificăm. Lumea poate fi văzută astfel dintr-o nouă perspectivă, imaginile percepute se pot transforma în mintea noastră în imagini