Suprarealimul poate rezida și în extrema banalitate a străzilor. Prin fotografierea umbrelor și reflexiilor, a ferestrelor și vitrinelor, consider că se poate oferi o perspectivă onirică suprarealistă detaliilor cotidiene, care să dezvăluie absurdul din inima cotidianului. Instantaneele „obișnuite”, nemanipulate pot crea impresia de imagini suprarealiste. Fotografia obținută nu e rezultat al unui „dicteu automat” ca tehnică suprarealistă clasică având la bază asocieri de imagini aleatorii combinate cu scopul de a crea o operă suprarealistă, ci se bazează pe recunoașterea în cotidian a unor imagini suprarealiste, guvernate de un nou tip de coerenţă atât la nivelul formei, cât și la nivelul conținuturilor și imortalizarea acestora.
Realitatea poate fi astfel restructurată vizual într-un cadru paradoxal, declanșând o stare în care se amestecă surprinderea, bizarul şi fantasticul, încercând o conciliere între vis și realitate.